Eu și Iona

Una dintre cele mai cunoscute povești din Biblie este și una dintre cele mai ciudate. Aproape toată lumea știe despre Iona și balena. Este una dintre poveștile preferate la școala duminicală. Însă este și una dintre acele povești perplexe, care te face să te întrebi: De ce, Doamne, de ce?

De la prima consemnare a lui Iona în Biblie1 ni se spune că Iona a trăit în jurul anilor 800-750 îdH. și era din orașul Gat-Hefer din Israel, la câțiva kilometri de Nazaret. El era deja cunoscut ca profet al lui Dumnezeu când a primit chemarea de a profeți împotriva orașului Ninive, capitala Asiriei.

Înțeleg împotrivirea lui Iona. Ninive era un oraș rău și capitala unui imperiu crud. Asirienii au, în analele istoriei, reputația de a fi extrem de răi. Mai mult, era riscant să fii un profet ce anunța pedeapsa divină.

Iona nu a considerat să existe vreo speranță în însărcinarea lui, așa că a luat‑o în direcție opusă. În loc să meargă spre est, spre Ninive, el s‑a hotărât să meargă spre vest, cu o corabie, spre Tars, cea mai îndepărtată localitate de comerț fenician, vecinii Israelului.

Deci, Iona s‑a urcat pe corabie, dar nu după mult timp s‑a pornit o furtună. După ce au aruncat în apă toată încărcătura și au făcut tot ce le‑a stat în putință să treacă furtuna, echipajul a recurs și la metoda de a trage la sorți ca să descopere cine a adus blestemul asupra lor. Sorțul a căzut pe Iona, iar el a mărturisit că este problema și le‑a spus să‑l arunce în mare. Se pare că echipajul nu a prea vrut să recurgă la această metodă și a încercat să ajungă la mal, dar nu au putut. Așa că l‑au aruncat.

Însă povestea nu se termină aici, fiindcă un „pește mare” misterios l‑a înghițit. Există câteva teorii în legătură cu ceea ce s‑a întâmplat, însă în final cred că întregul episod este puțin probabil să fie complet firesc. Situația trebuie să implice și o oarecare intervenție supranaturală pentru ca Iona să fi putut supraviețui trei zile în acea situație – fără să menționez că a trebuit să‑și compună rugăciunea din cartea Iona, capitolul 2. După trei zile,  Dumnezeu a făcut ca peștele mare să‑l scuipe pe Iona pe mal, cam în același loc de unde se îmbarcase înainte.

Iar Dumnezeu l‑a chemat din nou să profețească împotriva orașului Ninive. Iona și‑a dat seama că însărcinarea aceasta de la Dumnezeu nu era opțională așa că s‑a pornit spre orașul nelegiuit. Odată ce a intrat în oraș a început să strige toată ziua „Ninive va fi distrus”. Dar, surpriză – surpriză, locuitorii din Ninive înțeleg că au fost răi și la porunca împăratului toți se căiesc și postesc îmbrăcați în saci și stând pe cenușă, inclusiv animalele domestice.

Între timp Iona s‑a dus într‑un loc din afara orașului ca să urmărească pedeapsa divină. Dar când Dumnezeu îi spune că s‑a răzgândit și că va ierta orașul, Iona este furios și aproape că‑i spune lui Dumnezeu ceva de genul: „Ce? M‑ai trecut prin tot chinul și acum Te‑ai răzgândit?! La ce au mai contat toate?”

Trebuie să‑i arătăm puțină înțelegere lui Iona, fiindcă a trecut prin atâtea și se aștepta la puțină recompensă. Asirienii erau niște ucigași și se pare că Iona chiar spera să fie pedepsiți. Dar acum trebuia să renunțe chiar și la asta și nu era prea fericit.

Deci, pentru ce tot efortul? Și de ce este această istorisire în Biblie?

Am descoperit câteva lucruri interesante despre povestea lui Iona. În primul rând, deși are o latură mai fantastică, Iisus a folosit‑o de două ori ca metaforă la ce urma să se întâmple cu El.2 Și cred că a făcut asta nu doar din motivul evident că urma să moară și să renască după trei zile, ci de asemenea ca să insinueze că dacă oamenii pot crede poveste lui Iona, de ce nu ar putea crede în El și în ceea ce spunea El?

Este și o poveste înspăimântătoare că trebuie să faci ceea ce Dumnezeu îți cere și să nu amâni.

Iar lecția cea mai importantă pentru mine este să nu mă supăr pe Dumnezeu dacă situațiile se schimbă și dacă El nu mai face ceea ce eu am avut impresia că va face. Au existat situații în viața mea când am fost destul de frustrat când lucrurile nu s‑au întâmplat așa cum am crezut că va fi. Chiar dacă încerc să nu mă preocup de mine însumi, de multe ori mă plasez în centrul universului meu și atunci, bineînțeles, încep să judec lucrurile după ceea ce este cel mai bine pentru mine. Însă ceea ce este cel mai bine pentru Dumnezeu și pentru alții este codul creștin. Dacă Dumnezeu face parte din poveste atunci orice este posibil.

  1. Vezi 2 Regi 14:25.
  2. Vezi Matei 12:38-41; Matei 26:1-4.