După ce gloanțele s‑au oprit

Treceam printr‑o perioadă dificilă. Mă gândeam într‑una la cei care m‑au jignit și eram pe cale să explodez de resentimente și de mânie.

Singurul lucru pe care însă îl face mânia este că îmi încețoșează gândirea și percepția. Nu mi‑a rezolvat niciodată problemele. Reacția mea firească să mă răzbun și să îmi fac singur dreptate nu face decât să înrăutățească lucrurile pe termen lung.

Scriitorul Dale Carnegie a citat odată un buletin de poliție care sfătuia: „Dacă oameni egoiști profită de tine, taie‑i de pe lista ta, dar nu îți face dreptate. Când încerci să îți faci singur dreptate te rănești pe tine mai mult decât pe ei”.

Incidentul cu focuri de armă care s‑a întâmplat într‑o comunitate amish din Pennsylvania este un exemplu puternic al iertării în acțiune. Un om tulburat – din afara comunității – a intrat într‑o școală amish și a luat ca ostatice 10 fete pe care le‑a împușcat iar cinci au murit, după care și‑a luat propria viață. Nu‑mi imaginez prin ce au trecut familiile acestor fete, dar ei l‑au iertat pe atacator, au mers să-i consoleze soția și copiii și chiar mai mult, au inițiat un fond de ajutor pentru ei.

Felul cum mă simt eu maltratat nu se compară cu pierderea acestor părinți amish și totuși ei au putut să ierte. Mi‑am dat seama că nefericirea mea izvorăște în mare parte din faptul că nu i‑am iertat pe ceilalți pentru ceea ce au făcut. De aceea acele lucruri îmi revin în minte și îmi produc multă durere.

Dumnezeu este cel care judecă.1 Treaba noastră este să iertăm. Asta ne unge sufletele cu un balsam vindecător și Îl lasă pe Dumnezeu să lucreze în situația noastră așa cum consideră El că este bine. Iertarea nu îl absolvă pe răucăfător de ceea ce a făcut, însă ridică povara de pe inimile noastre. Este o lecție pe care sper să o pot pune și eu în aplicare.

  1. Vezi Evrei 12:23.