Dragostea nu încetează să iubească

Mulți cunoaștem versetul „Dragostea nu dă greș niciodată”.1 Apare în cărțile de devoțiune pentru copii. Este amintit prin cântec, povești și poezii. Nu-mi amintesc să nu fi știut vreodată acest verset.

În copilărie înțelegeam că spune că dragostea este destul de puternică ca să‑mi aducă ceea ce doream. „Dragostea” era asul din mânecă cu care făceam ce doream. Probabil că aveam o idee cam manipulativă despre dragoste. Credeam că poate convinge și încuraja orice rezultate erau necesare.

Dacă privesc în urmă văd că am folosit același concept de „dragoste” în mod generos și în legăturile mele de prietenie. Credeam că „Dragostea nu dă greș niciodată. Insistă până vei obține rezultatele necesare”. Credeam că dragostei îi era permis să manipuleze, deoarece „dragostea” mea pentru prietenii mei căuta doar rezultatele bune.

După cum ți‑ai imagina, asta nu m‑a făcut întotdeauna un prieten bun sau apreciat. Am încercat, chiar am încercat, însă cumva, de cele mai multe ori nu era suficient. Mă înțelegeam grozav cu oamenii care nu erau de mult timp în viața mea. Și mă avantaja faptul că stilul de viață al familiei mele implica multe călătorii. Deși aveam mulți prieteni apropiați pe termen scurt, nu am fost pusă în situația de a mă confrunta cu multe chestiuni cu prietenii fiindcă eram doar un timp limitat în preajma lor.

Pe la 20 de ani am stat mai mulți ani într‑un loc. Atunci m‑am confruntat pentru prima oară cu urcușurile și coborâșurile prieteniilor apropiate. Uneori lucrurile mergeau bine și eram în sincron cu prietenii mei. Alteori lucrurile nu mergeau așa de bine. Unul avea probleme, făcea ceva ce îl rănea pe celălalt, altul se implica într‑un hobby care nu îl includea și pe celălalt sau se împrietenea cu altcineva și nu era inclusiv.

Când se întâmpla așa eu încercam să readuc lucrurile la cum erau înainte, fără să mă uit la ceea ce avea nevoie sau își dorea și prietenul meu. Mă gândeam doar la cum consideram eu că trebuie să fie lucrurile.

De aceea am ajuns să ridic un zid între mine și cea mai apropiată prietenă a mea. Pentru o vreme am fost complet desincronizată de ea, de nu‑ți venea să crezi că noi două ne petreceam tot timpul liber împreună în plimbări pe dealuri, în cafenelele noastre preferate și povestind cu orele. Îmi era dor de ea și îmi doream ca lucrurile să revină la cum erau înainte!

După câteva luni despărțite nu am mai suportat și m‑am pus să mă rog pentru lucrul acesta. Dumnezeu mi‑a reamintit de versetul „Dragostea nu dă greș niciodată”. Eram mai disperată ca de obicei și simțeam că am nevoie de ceva mai profund. Atunci am înțeles: dragostea nu dă greș să iubească. Dragostea nu caută un anumit deznodământ. Dragostea continuă să iubească!

Aceasta a fost cheia ce mi­‑a deslușit înțelesul versetului 1 Corinteni 13. Dragostea „este îndelung răbdătoare” (este în regulă să fii supărată pe mine); „crede totul” (știu că tu ești o persoană uimitoare); „nădăjduiește  totul” (știu că vom fi mereu prieteni); „suferă totul” (de‑abia aștept să îți dorești să fim prieteni din nou). Dragostea nu încetează să iubească.

Când mă uit la prietena mea din acest punct de vedere nu mai simt nevoia să încerc să „repar” ceva. Îmi dau seama că o iubesc și o respect suficient încât să am răbdare, să continui să o iubesc și să aștept până este și ea pregătită să restabilească prietenia noastră. Și chiar așa, nu după mult timp, lucrurile s‑au îmbunătățit.

Recunosc că și acum, după un deceniu, am încă multe de învățat despre dragoste. Biblia ne spune că „Dumnezeu este dragostea”.2 Chiar din aceste cuvinte se deduce că nu vom înțelege niciodată în totalitate dragostea sau să avem suficientă dragoste. Dar și subliniază de ce dragostea este atât de puternică și merită să ne străduim pentru ea. Atunci când iubim avem parte de esența lui Dumnezeu.

Dragostea are multe fațete. Se poate arăta prin faptul că mergi cu mama ta la cumpărături, te abții să faci un comentariu critic unui prieten, donezi ceva ce îți place dar nu folosești și așa mai departe.

Ca să stabilesc dacă fac sau nu ceva cu adevărat din dragoste am învățat să mă întreb: Care sunt motivele mele? Dacă caut un anumit deznodământ avantajos pentru mine sau insist pentru un anumit lucru, pot deduce că am anumite motive ulterioare.

Odată ce sunt sigur că mi‑am dat la o parte motivele egoiste și am eliminat scuzele și justificările, atunci nu mai am decât o singură alegere de făcut: să continui să iubesc. Uneori este mai ușor de spus decât de făcut, dar am aflat că totul se compune din micile decizii motivate de dragoste pe care le facem. Când mă străduiesc să fac lucrul acesta descopăr că și Dumnezeu are grijă de restul.

  1. 1 Corinteni 13:8 traducere din engleză
  2. 1 Ioan 4:8