Știm cu toții că scenarii precum „Matilda este fericită, frumoasă, are succes și trăiește până la adânci bătrânețe” nu sunt povești captivante și nu ajung bestseller-uri. Chiar și cărțile cu poze pentru copii trebuie să aibă puțină tensiune – un obstacol pe care copilul trebuie să îl treacă ca să ajungă la finalul fericit. Fie că este băiețelul care se confruntă cu prima lui zi de școală, sau fetița care învață să își împartă jucăriile, povestea nu este captivantă dacă începe perfect. Pe când cărțile care încep cu „Bărbatul este acuzat pe nedrept de o crimă pe care nu a comis‑o, este închis ani buni, dar scapă ca să își confrunte acuzatorii și să își spele numele” ne trezesc interesul. Vrem să știm ce se mai întâmplă. Vrem să aflăm dacă totul se termină cu bine. Începem să ne dorim anumite lucruri pentru personaje fiindcă putem să relaționăm cu dificultățile prin care trec.
Însă, în viața reală, oamenilor nu le plac problemele. Am vrea să sărim peste ele sau să punem viața pe rulare rapidă ca să ajungem la părțile bune, la finalurile fericite și la scenele unde ne pierdem în lumina apusului, sau stăm victorioși, cu sabia în aer, după ce l‑am învins pe Goliat, cu acompaniamentul muzical în fundal. Însă eroul, sau eroina, trebuie să treacă atât prin urcușuri cât și prin coborâșuri ca să ajungă la scena de final, cea care aduce înțelesul întregii povești. Altfel filmul ar dura 10 minute, în loc de 90 de minute.
Coborâșurile vieții reale pot fi de diferite feluri. Pot fi sub formă de depresie din cauza unei situații care pare fără speranță de remediere, sau nerăbdare pentru situații sau oameni care nu se ridică la nivelul așteptărilor noastre, sau poate o tragedie care ne‑a lovit – atunci clipele fericite par o amintire îndepărtată sau speranța unui viitor încețoșat.
Regele David I‑a spus lui Dumnezeu în Psalmul 139:16 „În cartea Ta erau scrise toate zilele care‑mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna dintre ele”. Deci dacă Dumnezeu a plănuit și coborâșurile înseamnă că sunt menite să ne întărească și să sporească valoarea vieții noastre.
Nelson Mandela a fost închis 27 de ani și presupun că aceea a fost una dintre perioadele cele mai dificile din viața lui. Însă el nu și‑a pierdut niciodată speranța pentru țara și pentru cauza lui. El a învățat, a studiat, iar când a venit momentul potrivit, a fost pregătit. Nelson Mandela care a intrat la închisoare nu a fost același cu Mandela care a fost eliberat după două decenii și jumătate. Acei 27 de ani în închisoare au contat; ei l‑au modelat în omul capabil să conducă o Africă de Sud împăcată.
Cred că acesta este motivul pentru care coborâșurile vieții sunt importante: ne fac să ne gândim la ceea ce este cu adevărat important în viețile noastre. De asemenea, să ne gândim la ceea ce dorește Dumnezeu pentru noi și de la noi. Dacă suntem deschiși, atunci ele ne pot aduce înțelegere, călăuzire, înțelepciune și lecții prețioase.
Toată lumea știe că David l‑a ucis pe Goliat, însă ceea ce mulți nu își amintesc este că la început David fusese lăsat în urmă să pască oile, în timp ce frații lui mai mari au mers la război. Probabil că David s‑a simțit frustrat sau chiar supărat – oare nu protejase el turma familiei de lei și de urși?
Însă în acele momente când și‑a privit frații plecând la luptă în timp ce el a trebuit să păzească oile tatălui său, atunci a conștientizat că are dorința să lupte. De aceea, când este rugat să ducă mâncare fraților săi și când i se zărește ocazia, acceptă, fiindcă observă că așa și‑ar putea împlini chemarea pe care Dumnezeu i‑a pus‑o în inimă.
Nu cu mult timp în urmă un prieten de‑al meu și soția lui își căutau casa potrivită ca să se mute și deși aveau câteva posibilități, nici una nu li se părea ideală sau funcțională și cum sperau ei. Erau descurajați, dar, în același timp, am înțeles vorbind cu ei că, cu fiecare casă pe care o vedeau și o evaluau li se clarifica în minte cum doreau să fie casa și vecinătatea ei. Procesul de căutare și de așteptate le‑a fost benefic, iar când s‑a ivit casa potrivită au fost mai pregătiți să recunoască că este ceea ce le trebuia.
Nu cred că voi ajunge vreodată să îmi placă coborâșurile vieții, dar dacă îmi reamintesc să observ scopul din spatele lor, probabil că voi ajunge să accept mai ușor că ele sunt modalitatea prin care Dumnezeu mă călăuzește către un alt punct din viața mea.
În astfel de momente mă liniștesc cu Psalmul: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul și El S‑a plecat spre mine, mi‑a ascultat strigătele. M‑a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi‑a pus picioarele pe stâncă și mi‑a întărit pașii. Mi‑a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulți au văzut lucrul acesta, s‑au temut, și s‑au încrezut în Domnul”. 1
Viața se continuă și după momentele dificile și, dacă reușești să te încurajezi să treci de ele, atunci Dumnezeu îți va da un cântec nou să cânți.
- Psalmul 40:1-3↑