Într-una din serile trecute am urmărit un documentar fascinant despre faimoasa frescă Învierea Domnului, de Piero della Francesca, pictată în jurul anului 1463 în Toscana, Italia. Iisus este în centrul compoziției, ilustrat în momentul învierii Sale. El se ridică deasupra celor patru soldați care dorm la mormântul Său, ilustrând diferența dintre specia umană și cea divină. Simbolismul continuă și în fundal. De o parte a lui Iisus se văd copaci bătrâni, morți, fără frunze; de partea cealaltă copacii sunt tineri și plini de viață, reamintindu-ne că învierea lui Hristos din morți înseamnă viața veșnică pentru toți cei care își pun speranța în El – „Pentru că Eu trăiesc și voi veți trăi”. 1 Aldous Huxley descrie capodopera ca fiind „cea mai bună pictură a lumii” însă ceea ce mi-a atras mie mai mult atenția a fost povestea păstrării ei în timpul celui De-al doilea Război Mondial.
Pe la sfârșitul războiului Aliații se luptau să alunge ocupația germană din Toscana. Armata britanică ajunge pe dealurile de lângă Sansepolcro, acolo unde se găsește clădirea în care este fresca Învierea Domnului, cu ordine de a începe imediat bombardamentele.
În acel moment ofițerul artileriei britanice, Tony Clarke, își amintește de eseul lui Huxley, din 1925, în care descrie pictura și se confruntă cu o dilemă. În cele din urmă, când își dă seama că pictura despre care citise se afla în orașul de la poalele dealului, acest iubitor de artă decide să nu mai respecte ordinele primite – riscând curtea marțială – și, în final, nu ordonă trupelor sale să tragă.
Apoi au aflat că trupele germane părăsiseră deja Sansepolcro așa că trupele britanice au putut intra pașnic în oraș în ziua următoare. Atât orașul cât și pictura au supraviețuit nevătămate, datorând asta hotărârii lui Tony Clarke și a unei propoziții dintr-o carte. În semn de apreciere că le-a salvat orașul de la distrugere, locuitorii din Sansepolcro au numit mai târziu o stradă cu numele lui.
Nu știu dacă ofițerul respectiv era creștin, și nici Huxley, scriitorul satiric. Totuși cuvintele și faptele lor au ajutat la păstrarea acestei portretizări a învierii lui Iisus ca pe o mărturie pentru generațiile următoare. Pentru mine este ca o dovadă vie a intervenției divine în cele mai neobișnuite circumstanțe. Doar câteva cuvinte reamintite la momentul potrivit pot fi folosite de Dumnezeu pentru a răspunde la rugăciunile copiilor Săi aflați în nevoie de protecție.
- Ioan 14:19↑