Volumul 19.11 | Noiembrie 2018

  • Fructul miracol

    Poate ai auzit de fructul miracol, un mic fruct roșu din vestul Africii care modifică gustul alimentelor acre, precum lămâia sau sosul iute, substituindu‑l cu gustul dulce. O femeie care a încercat fructul miracol a scris: „Am mușcat din lămâie și mă așteptam să mi se facă gura pungă de la acreală. Dar, spre surprinderea […]

  • Un eseu despre optimism

    Mi‑au plăcut foarte mult mărturiile personale pe care le‑am citit zilele trecute pe blog‑ul unui prieten, mărturii despre cum să‑l lauzi pe Dumnezeu pentru bunătatea Sa în ciuda problemelor și neplăcerilor zilnice. În general mă consider o persoană recunoscătoare. Eu povestesc pe blog‑ul meu, sau prin e‑mail, prietenilor şi familiei lucrurile bune care mi se […]

  • Recunoștința

    Dacă dorești să fii asemenea lui Hristos asta implică să devii un creștin mai bun aplicând cu hotărâre Biblia împreună cu călăuzirea și harul Duhului Sfânt. Această aplicare a Scripturii se face în doi pași. Mai întâi trebuie să te îndepărtezi de lucrurile rele, să reziști și să depășești pe cât posibil păcatul. Apoi să […]

  • Jurnalul recunoștinței

    Nu îmi amintesc cum scriu acest cuvânt! Cum exprim corect această idee? Nu reușesc să îmi pun gândurile pe hârtie! Eram foarte ruginită cu scrisul. Nu am mai avut ocazia din școală să îmi pun gândurile în ordine pe hârtie și consecințele se vedeau. Apoi mi‑am amintit de un curs de compunere care mi‑a plăcut […]

  • Frumusețe efemeră

    Un prieten a menționat că se simte melancolic după o experiență frumoasă. Nu eram prea sigur la ce se referă. Dar când mi‑am reamintit cum m‑am simțit eu după un apus de soare magnific, după o zi fantastică sau după un spectacol emoționant, mi-am dat seama că și eu mă simt așa de multe ori. […]

  • Chiar trebuie?

    Ocazional predau la școala duminicală pentru copii de 3-5 ani. Grupul este foarte mic, uneori doar patru-cinci copii. Una dintre fete, care vine mai frecvent, este foarte deșteaptă, vorbăreață și hotărâtă. Recent, a refuzat să vină la clasă fiindcă avea părul în dezordine, dar nici nu și‑a lăsat mama să o pieptene fiindcă mama uitase […]

  • Ochii recunoștinței

    În copilărie am avut un ochi leneș și vederea încețoșată, de aceea a trebuit să port ochelari de la șapte ani. Ca să nu mi se agraveze miopia aveam un program limitat pentru citit – nu aveam voie să citesc noaptea și nu puteam citi decât la birou cu o lumină puternică și cu o […]

  • O inimă veselă

    Deoarece noi suntem ucenici ai lui Iisus, recunoștința ar trebui să fie starea noastră normală de spirit, ținând cont că Iisus a murit ca să ne salveze de la o eternitate petrecută separați de Dumnezeu. Lucrul acesta ar trebui să ne însuflețească și să trecem cu vederea celelalte lucruri mai puțin plăcute ca fiind irelevante. […]

  • Privește partea bună

    Îmi amintesc de mama, care ne reamintea de multe ori când eram copii: „Privește partea bună” și „Fii recunoscător pentru lucrurile mici”. Dacă ne plângeam de căldura din mijlocul lui iunie, ea ne spunea: „Cel puțin acum putem merge să înotăm, nu‑i așa?” Când într‑o seară ne‑am plâns că nu aveam desert la cină ea […]

  • Atitudinea fericită

    Cu cât exprimi mai mult cuvinte de recunoștință și de laudă pentru Mine pentru lucrurile bune din viața ta vei dezvolta o atitudine pozitivă chiar și pentru lucrurile pentru care ești tentat să te simți negativ. Cu cât mai mult cultivi atitudinea pozitivă vei observa că Eu pot folosi toate lucrurile din viața ta să […]