Ca prin ceață

Biblia spune că vedem ca prin ceață, neclar. Se referă la capacitatea noastră de a înțelege în întregime realitățile spirituale cerești, însă eu cred că percepția noastră limitată ne afectează și capacitatea de a înțelege inimile celor care ne ies în cale acum. Ratăm adesea să‑i vedem pe ceilalți așa cum îi vede Iisus, ca pe iubirea Lui pentru care este dispus să plătească orice preț. El vede frumusețea spirituală pe care a creat‑o în ei și ceea ce ei ar putea deveni prin El.

De multe ori când noi îi privim pe alții le vedem mai degrabă defectele – lucrurile precum mânia, egoismul și mândria – decât durerea și suferința și disperarea cu care s‑ar putea să se confrunte. Adesea vedem mai degrabă ceea ce este evident la exterior decât nevoia uriașă a unui suflet pierdut și singur ce tânjește după speranță și susținere. Nu observăm licărirea vieții eterne, acea parte din Dumnezeu care arde în ei tot așa cum arde și în inima noastră.

Când ne gândim la staulul umil din Betleem să ne reamintim că există multe „staule” care adăpostesc nenumărate vieți chiar unde suntem noi acum. Copilul Hristos poate lucra prin fiecare dintre noi ca să își reverse lumina peste întunericul lor, tot așa cum sosirea Sa a luminat primul staul.

Iisus dorește să privim fiecare om ca pe un suflet neprețuit pentru care El a murit și pe care dorește să îl binecuvânteze cu pacea și cu mântuirea Sa. El ne cere să mergem la acesta în tristețea și depresia și disperarea lui ca să‑și poată revărsa viața și iubirea Sa în inima lui.

El a plecat și ne‑a dus și pe noi în Împărăția Sa. Maria a privit peste circumstanțele staulului la promisiunea îngerului și a văzut chiar înaintea ochilor ei împlinirea darului lui Dumnezeu pentru toată omenirea. Oastea îngerească a văzut realitatea de după începuturile umile ale Fiului Omului pe pământ și cerurile nu se puteau abține să nu se bucure!

Să permitem și noi strălucirii Sale să lumineze percepția noastră pământească întunecată încât să putem vedea inimile celor pe care El ne îndeamnă să‑i iubim și să ne îngrijim de ei. El a privit dincolo de carapacea noastră umană și și‑a întins mâna ca să ne scoată la lumina strălucitoare a Duhului Său. Am putea face noi mai puțin pentru Cel care a dat totul pentru noi?