Ca pentru Iisus

Într-o serie de experimente făcute cu câţiva ani în urmă, unor câini li se dădea comanda „scutură” şi de obicei erau bucuroşi să o asculte atâta timp cât primeau o recompensă. Însă cercetătorii au observat că, dacă câini vedeau că alţii primeau recompensa iar ei nu atunci începeau să ezite să mai asculte, ca apoi să nu mai coopereze deloc. Câinii ştiau când nu erau trataţi corect şi nu le plăcea lucrul acesta.1 Dacă chiar şi câinii înţeleg când ceva nu este drept, cu atât mai mult ştiu oamenii când sunt trataţi nedrept!

Deuteronom 25:13-14 ne avertizează: „Să n-ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi alta mică. Să n-ai în casă două feluri de efă[unitate de măsură], una mare şi alta mică”. Foarte simplu, Dumnezeu spune: „Tratează-i pe oameni corect şi nu-i înşela”. Dar cred că există şi o aplicare mai largă a acestui sfat.

De câte ori nu umblăm cu două feluri de greutăţi în buzunar? De câte ori nu suntem mai buni cu cei de care ne pasă şi mai puţin buni cu cei cu care ne este mai greu să ne înţelegem sau pe care nu-i cunoaştem aşa de bine? De câte ori nu îi favorizăm pe unii şi suntem indiferenţi faţă de alţii?

Oferim un zâmbet şi un cuvânt bun unui prieten dar întoarcem spatele colegului enervant.

Suntem gata să ajutăm un prieten când are nevoie dar încercăm să nu vedem persoana fără adăpost de la colţul străzii.

Deşi există motive pentru care nu este posibil să dăruim, sau să-i ajutăm, sau să-i tratăm pe toţi la fel, în fiecare situaţie, totuşi, de multe ori, cădem pur şi simplu pradă parţialităţii. În loc să ne întrebăm: „De ce l-aş ajuta pe acel om?” sau „De ce i-aş arăta bunătate?”, ar trebui să ne întrebăm „De ce nu aş face-o?”

Deşi, spre exemplu, pare logic să presupunem că Iisus a avut o relaţie mai strânsă cu ucenicii Săi decât cu alţi oameni, când ne uităm la viaţa Sa observăm că El i-a tratat pe toţi – de la oficialii oameni ai legii până la leproşii proscrişi, de la liderii religioşi până la simplii zilieri – cu respect şi consideraţie. Şi chiar mai impresionant de atât, cu corectitudine şi bunătate până şi faţă de cei care nu s-au purtat frumos cu El, cei care L-au abuzat şi şi-au bătut joc de El şi chiar faţă de cei care L-au ucis!

În cazul meu am descoperit că îmi este greu să fiu imparţială, deoarece asta implică să uit complet de mine. Ne stă în firea umană să calculăm şi să cântărim mereu lucrurile în mintea noastră ca să vedem ce primim în schimb din fiecare investiţie a timpului şi a sufletului nostru. Suntem din fire înclinaţi spre parţialitate către cei care s-ar putea să ne întoarcă mai degrabă bunăvoinţa, favoarea sau bunătatea. Dacă s-ar putea să nu primim nimic atunci suntem mai înclinaţi să nu ne implicăm.

Maica Tereza este unul dintre acei oameni care nu calcula în felul acesta. Ea a dăruit celor mai săraci dintre săraci – cei care nu aveau nimic să-i ofere în schimbul a ceea ce ea le dăruia. Ea a interacţionat şi cu celebrităţi şi cu oameni de stat, iar ceea ce m-a uimit despre viaţa ei este că ea trata fiecare om cu acelaşi fel de respect şi dragoste. Ea nu îi trata mai bine pe cei pe care lumea îi numeşte „importanţi”.

Într-o zi ea l-a întrebat pe un episcop care era în vizită: „Aţi dori să-L vedeţi pe Iisus?”. Apoi l-a dus să vadă un om întins pe o saltea neagră. Omul era bolnav şi sfrijit iar trupul îi mişuna de paraziţi.

Maica Tereza a îngenuncheat şi l-a îmbrăţişat pe sărmanul om sub privirile uimite ale episcopului. Ea l-a ţinut pe om aproape şi a spus: „Iată-L. N-a spus El că Îl vei găsi în cel mai sărman om de pe pământ?”.2 Maica Tereza a considerat că toţi oamenii merită în egală măsură să primească dragoste deoarece ea Îl vedea pe Iisus în fiecare dintre ei.

Iisus a spus că orice facem (sau nu facem) pentru chiar şi cel mai „neînsemnat” om, facem (sau nu facem) pentru El.3 Rar se întâmplă ca noi să fim chemaţi să iubim în condiţii fizice atât de extreme precum a avut de înfruntat Maica Tereza; noi avem de-a face mai degrabă cu răutatea oamenilor, sau cu prejudecăţile sau indiferenţa noastră. Însă indiferent de provocările cărora le facem faţă, dragostea necondiţionată ar trebui să fie ţinta noastră, pentru ca atunci când Iisus ne va spune: „Ceea ce ai făcut pentru alţii, ai făcut pentru Mine” să o facă cu bucurie.

 

  1. „Studiile descoperă: câinii înţeleg nedreptatea şi devin geloşi” (http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=97944783)
  2. Sursa: http://www.wright-house.com/religions/christianity/mother-teresa.html
  3. Vezi Matei 25:45.