Bucuria Paștelui

Anul trecut, în Duminica Paștelui, făcusem o prăjitură cu lămâie pentru niște prieteni care au venit la mine să citim împreună povestea de Paști. Am citit împreună din Biblie, oprindu‑ne din când în când să discutăm punctele interesante, iar când am terminat ne‑am rugat pentru sănătate și pentru iertare, pentru noi, familiile noastre și prietenii care nu au putut să participe cu noi în acea zi.

După ce au plecat toți mi‑am deschis internetul iar ochii mi‑au căzut pe un citat pe care nu îl remarcasem până atunci:

Pentru creștini, Raiul este acolo unde este Iisus. Nu trebuie să speculăm unde va fi Raiul. Este suficient să știm că noi vom fi pentru totdeauna cu El. Când iubim pe cineva cu toată inima atunci viața începe când suntem cu acea persoană; ne simțim vii doar în compania acelei persoane. Tot așa este cu Hristos. În lumea aceasta contactul nostru cu El este umbrit fiindcă vedem ca prin ceață…. Cea mai bună definiție ar fi să spunem că Raiul este atunci când vom fi mereu cu Iisus și când nimic nu ne va separa de El.[[William Barclay (1907-1978)]]

M‑a emoționat foarte mult și dintr‑o dată mi‑a venit gândul: Trimite citatul prietenilor tăi. Nu eram sigură că va impresiona pe cineva, dar l‑am copiat într‑un email și l‑am trimis în grup cu un mic mesaj de urări de Paște Fericit, spunându‑le tuturor că mă rog pentru ei.

Nici nu am apucat să închid laptop-ul că am și primit un răspuns. Un prieten cu care nu mai comunicasem de luni de zile mi‑a mulțumit pentru citat, spunându‑mi că trece prin niște momente dificile.

M‑am gândit din nou la răspunsul lui când mi‑am scos câinele pentru plimbarea de seară. Mi‑am amintit că era să nu ascult acel imbold. Este un simplu citat. Poate că nu îi va mișca și pe alții așa cum m‑a mișcat pe mine. Mi‑am amintit că de multe ori am gândit că ceea ce fac eu nu contează prea mult, nu este prea semnificativ sau ar trebui să fie mai spectaculos ca să fie important.

Atunci am cotit pe o stradă rezidențială, mai liniștită, iar luna – plină și luminoasă – a apărut la capătul drumului, ca și cum ea era destinația noastră. Dintr‑o dată m‑a cuprins bucuria. Paștele este ocazia de a sărbători învierea și viața nouă, iar în noaptea aceea am simțit că eu am o viață nouă.