Tocmai terminasem un program pentru 300 de adolescenți dintr‑un centru de corecție din nordul Indiei, iar mulți dintre băieți s‑au adunat în jurul nostru. Tema programului nostru din acea zi fusese importanța credinței în înfruntarea dificultăților. Era ceva ce puteau înțelege cu toții, în special partea cu dificultățile.

Un tânăr slăbuț ce stătea într‑un colț mi‑a atras atenția. Vedeam că ar vrea să vorbească dar era prea timid să facă prima mișcare, așa că m‑am dus eu la el și l‑am rugat să‑mi spună despre el. Era dintr‑un sat la 900 km depărtate și a venit în orașul mare în căutare de lucru. Nu avusese bani când a fost prins mergând cu trenul fără bilet și a fost condamnat la trei luni de închisoare.

„Cu câteva zile în urmă,” mi‑a spus el, „am fost bolnav cu febră mare. Nu eram în stare decât să zac într‑un colț. De‑abia mă mișcam. Nu am mai fost niciodată atât de bolnav și, sincer, am crezut că voi muri. Eram atât de speriat! M‑am gândit la părinții și la frații mei de acasă. Aveam nevoie cu disperare de cineva care să fie cu mine și să aibă grijă de mine, dar eram departe de casă și singur. Am început să plâng și I‑am cerut lui Dumnezeu să nu mă lase să mor.

Atunci s‑a întâmplat ceva foarte ciudat. Mi‑am deschis ochii și un bărbat în alb stătea lângă mine. Avea cei mai buni ochi pe care i‑am văzut vreodată. Nu a spus nimic ci doar și‑a plimbat mâna deasupra mea și m‑a lăsat febra. M‑am simțit mai răcorit și mai relaxat. Bărbatul a dispărut și nu l‑am mai văzut de atunci. Oare știți care este numele acestui bărbat?”

M‑am uitat prin geanta mea de materiale până am găsit un poster cu chipul lui Iisus, în interpretarea acelui artist, și l‑am întrebat: „Acesta era bărbatul?”

A zâmbit și mi‑a spus: „Da! Acesta a fost bărbatul! Cum îl cheamă?”

I‑am spus despre Iisus, despre iubirea Sa minunată și despre puterea Lui de a vindeca, iar în acea după-amiază tânărul s‑a rugat să‑L primească pe Iisus ca Mântuitor. A fost o minunată lecție despre cât de mult se îngrijește Domnul de fiecare dintre copiii Săi. Noi nu suntem niciodată singuri.