Rugăciunea mea este ca, în toată graba vieții,  în abundența necesităților și a priorităților urgente, să nu uităm ceea ce este cel mai important – atât în perspectivă, cât și pentru alegerile și prioritățile noastre zilnice. Uneori uităm că toate realizările noastre nu valorează nimic fără dragoste. „Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n‑aș avea dragoste, nu sunt nimic. Și chiar dacă mi‑aș da trupul să fie ars și n‑aș avea dragoste, nu‑mi folosește la nimic”. 1 Dacă nu avem dragoste, atunci sacrificiul și munca noastră nu vor însemna prea mult și nu vor aduce rezultatele bune.

Este o artă să înveți să îți pese de alții și există mereu loc pentru îmbunătățiri.  De exemplu, să înveți cum să le arăți oamenilor dragoste așa cum apreciază și cum au nevoie, cum să te ocupi de ei când sunt bolnavi sau răniți fizic, cum să îi încurajezi când sunt descurajați, cum să îi susții când sunt ocupați, cum să le fii un prieten când sunt singuri, sau cum să‑i susții când sunt slabi; să înveți să‑i susții pe alții spiritual cu credința și speranța care trec cu vederea greșelile lor.

Un lucru minunat despre iubire este că se adaptează la nevoie. În funcție de ocazie, să arăți dragoste înseamnă să taci și să respecți nevoia de liniște a persoanei. Alteori, înseamnă să fii mai deschis față de ei și mai vorbăreț. Nu există o regulă scrisă, așa că o parte din efortul de a iubi implică să afli care este nevoia și cum să ajuți.

Ca să te motiveze, poți să te  gândești la modul în care te ajută și pe tine personal să iubești, fiindcă vei beneficia și tu de dragostea lui Dumnezeu când se manifestă prin tine pentru alții. Sufletul tău va fi întărit și mai împlinit în multe feluri noi. Se va crea un vacuum pentru binecuvântările și miracolele lui Dumnezeu.

Fie ca iubirea lui Dumnezeu să fie cu tine atât azi cât și pentru totdeauna.

Mai dulce decât parfumul trandafirilor este reputația unei firi bune, caritabile și altruiste; predispoziția de a face ceva bun pentru alții când îți stă în putere să o faci. – Orison Swett Marden (1850-1924)

 

  1. 1 Corinteni 13:2-3