Trupa noastră de teatru prezintă regulat o scenetă dinamică adaptată după un monolog din piesa lui Shakespeare As You Like It (Cum vă place), monolog în care se prezintă în rezumat anotimpurile vieții în șapte stadii: bebelușul plângăcios, școlarul fără tragere de inimă, iubitul cu inima frântă, soldatul înverșunat, judecătorul înțelept, bătrânul și în final moartea.
Shakespeare încheie aici, însă Biblia promite încă un anotimp al vieții: viața veșnică. Așa că, decât să terminăm povestea cu „totală uitare” precum menestrelul, nouă ne place să sfârșim cu scena în care personajul nostru se trezește în rai – adevăratul final fericit.
Această piesă m‑a pus pe gânduri despre anotimpurile vieții prin care treceam eu. Noi trăim diferite cicluri și anotimpuri în viață, cicluri mari și mici, și când muncim la diferitele noastre proiecte ne este de ajutor să ne dăm un pas în spate și să privim cum ne afectează aceste cicluri. Astfel putem ști unde suntem în ciclul de creștere și la ce să ne așteptăm. Spre exemplu: dacă treci printr‑o perioadă dificilă te poți încuraja cu gândul că treci prin „iarnă” dar apoi vine primăvara și viața reîncepe.
Din călătoriile mele am observat că țările care au o diferență mai subtilă între anotimpuri au o floră și o energie complet diferite față de țările cu anotimpuri mult mai distincte.
Recent am făcut o excursie prin munții României și am fost uimit cât sunt de plini de viață. Flori sălbatice puternic colorate erau la tot pasul – fiecare cu albinele lui, sau alte insecte polenizatoare, care să asigure următoarea generație de flori. Verdeața concura pentru lumină pe fiecare bucată de teren disponibilă; chiar și bălțile erau pline de mormoloci, țânțari și o mulțime de alte ciudățenii minuscule. Parcă știau că aveau doar puțin timp și că în curând va veni frigul iar pământul va adormi.
Oamenii sunt și ei influențați. Mi se pare că cei care trăiesc în țările tropicale tind să fie puțin mai relaxați și mai puțin muncitori; natura este la fel. Acolo viața continuă constant – spre deosebire de zonele unde adoarme, iar apoi explodează.
Dacă folosim în analogie schimbarea anotimpurilor în munca noastră ne ajută să știm la ce să ne așteptăm. Arta războiului, o veche scriere chineză de tacticianul militar Sun Tzu, prezintă general ideea că inovația și schimbarea apar în societate, în afaceri, în cadrul națiunilor și la nivel de individ.
Prezintă fazele dezvoltării unei idei, a unui proiect, a unei inovații, a unei organizații sau a unei națiuni ca fiind cinci stadii sau „anotimpuri”: metal, apă, lemn, foc și pământ.
Faza de metal este cea de început, cu disconfortul. Nevoia de schimbare este evidentă, însă cineva trebuie să pună „barca” în mișcare.
Faza următoare este apa, când intră în acțiune imaginația. Ne jucăm cu posibilitățile și încercăm să ne imaginăm cum ar arăta pentru noi viitorul ideal. Curgem și împroșcăm în jur cu idei până le aflăm pe cele mai bune.
În faza de lemn ne‑am ales ideea pe care să o implementăm și începem să ne adunăm resursele. Ne construim o echipă și ne facem un plan. În faza aceasta ni se pare de multe ori că efortul depășește rezultatele.
Când intrăm în faza de foc, inovația, sau proiectul nostru, se pornește, iar noi începem să ardem. Trebuie să menținem focul aprins și să‑i menținem și pe ceilalți interesați – să le transmitem și altora din focul nostru.
Pământul este ultima faza înainte ca ciclul să se repete din nou. Odată ce proiectul nostru s‑a pornit trebuie să‑l facem să se continue prin resurse proprii pe termen lung, fără să se epuizeze. Trebuie să ne luptăm cu deteriorarea aplicând mai multe inovații, altfel vom pierde ceea ce am câștigat.
S‑ar putea ca fiecare dintre noi să fie într‑un alt anotimp. Este foarte firesc. Nemulțumirea poate fi benefică pentru găsirea direcțiilor noi de progres. Apa și ideile noi sunt întotdeauna necesare pentru menținerea îmbunătățirilor. Lemnul este necesar pentru structură și pentru implementarea ideilor. Focul este un semn că oamenii realizează ceva, dau căldură și lumină. Pământul este necesar pentru stabilitate și pentru construirea de ziduri de protecție împotriva posibilelor eșecuri și dificultăți. Când există toate acestea atunci suntem într‑o situație ideală pentru a progresa și a avea rezultate.
Iisus este Păstorul nostru cel bun și știe unde sunt râurile de munte și cum să evităm pericolele. Dacă Îl urmăm, El ne va călăuzi spre pășunile verzi și ne va ajuta să creștem și să progresăm indiferent de momentul sau de anotimpul în care ne aflăm.
Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. – Eclesiastul 3:1
Toți știm că dacă n‑ar exista anotimpuri n‑ar exista nici creștere. Știm că fără iarnă n‑ar fi nici primăvară. Fără îngheț n‑ar fi bulbi și fără muson n‑ar fi orez. Tot așa, știm că fără suferință n‑ar fi bucurie. Fără durere n‑ar fi vindecare. Cred că tocmai așa vine frumusețea. Frumusețea este rodul anotimpurilor. El a făcut cu adevărat ca toate să fie frumoase la vremea lor. – Naomi Reed (n. 1968)