Acum 30 de ani, eu și soțul meu, Gabriel, ne‑am bucurat de venirea pe lume a fiicei noastre. Pe atunci locuiam pe vârful unui munte cu vedere spre o vale luxuriantă, pe o insulă tropicală din Caraibe. Gabriel avea munca visată cu un grup de muzicieni pentru un program radio. Valea era inconfortabil de călduroasă însă pe munte, unde locuiam noi, era mereu o briză ce făcea atmosfera idilică.

Însă, din păcate, în majoritatea timpului eu nu mă simțeam prea fericită. Presupun că poți găsi urzici și în paradis. Iată de ce, mulți ani după aceea, ori de câte ori mă gândeam la timpul petrecut în acel paradis tropical, pe vârful unui munte, îmi rămâne un gust amar în gură. Un nor negru îmi acoperea amintirile.

Până într‑o zi când eu și Gabriel ne‑am întâlnim cu unul dintre muzicienii care participaseră la acel program radio. „Aceia au fost cei mai buni doi ani din viața mea!” spuse el. Depănând amintiri am fost uimită! El își amintea de unele lucruri dintr‑o perspectivă cu totul diferită. Atunci am decis că prefer amintirile lui în schimbul alor mele.

Norul negru ce îmi obstrucționa amintirile mele era compus din mici detalii, din lucruri mărunte, toate din trecut și fără relevanță pentru viața mea prezentă. Însă acel nor umbrea și toate detaliile frumoase din acea perioadă. În acea zi am decis să renunț la lucrurile mărunte pentru care mă plângeam și să mă concentrez pe experiențele incredibile care au făcut aventura noastră pe acea insulă să fie unică.

Din această situație am învățat că – precum în școală – ne amintim cel mai bine ceea ce repetăm cel mai mult. Nu mi‑am dat seama că puteam face o asemenea schimbare drastică dacă renunțam la gândurile negative. Nu trebuia să le dau frâu liber în mintea mea.

Când îmi număr nenumăratele binecuvântări și mă gândesc la toate experiențele bune de care m‑am bucurat acolo, atunci amintirile neplăcute par neînsemnate. În final mi‑am dat seama că ele erau doar o altă parte din viață.

Poate te întrebi care erau acele lucruri care m‑au supărat atât de mult. Să fiu sinceră, acum nici nu mi le mai amintesc!