Mă mutasem de curând într-o ţară nouă împreună cu soţul şi familia. Asta însemna o şcoală nouă pentru copii şi o slujbă nouă pentru soţ. A fost o perioadă grea de acomodare pentru toţi, însă în mod deosebit pentru mine. De asemenea şi pentru căsnicia noastră. Aveam o listă lungă de lucruri despre care nu mai vorbeam cu soţul meu fiindcă ştiam că va duce numai la ceartă.
Apoi am cunoscut-o pe Toni.
Toni era vecina noastă. Ea avea copii mici iar soţul ei lucra doar ocazional. Ea era liantul familiei ei, ceea ce era o slujbă non-stop.
Însă nu ştiu cum dar avea întotdeauna timp şi pentru mine. Când eram prea stresată acasă ştiam că puteam merge oricând la Toni.
Băteam la uşă iar ea mă primea înăuntru cu un zâmbet primitor. Se oprea din orice făcea şi se aşeza cu mine, lăsându-mă să mă descarc de toate grijile şi necazurile mele. Apoi făcea ceea ce putea cel mai bine să facă un prieten. Simplu dar cu toată inima se ruga pentru toate câte îi spusesem şi le punea în mâinile lui Dumnezeu.
Aşa am învăţat şi eu care era secretul ei ca să fie mereu calmă şi să aibă răbdare să mă asculte. În loc să încerce să poarte alături de mine povara necazurilor mele Toni învăţase cum să-şi dea grijile Domnului şi cum să-L lase pe El să o susţină. 1
Domnul şi Cuvântul Său erau o parte foarte reală în viaţa ei. Asta o ajuta pe ea în momentele dificile şi îi dădea puterea să se intereseze şi de alţii în nevoie, aşa cum eram eu.
Acum nu mă mai prea întâlnesc cu Toni. Copiii noştri au crescut iar eu şi soţul meu ne-am restabilit legătura. Însă nu am să-i uit niciodată bunătatea de a avea întotdeauna timp pentru mine. Privind în urmă pot să văd că ea a jucat un rol important ajutându-mă să iau deciziile corecte în acel moment crucial în viaţa mea. Fusesem precum omul acela lăsat pe marginea drumului, bătută şi prădată emoţional, iar Toni fusese precum bunul samaritean care m-a salvat.
- Vezi Psalmul 55:22.↑